Presedintele rus, Dmitrii Medvedev a instituit o noua functie in cadrul Cabinetului de Ministri: cea de Reprezentant Permanent al Presedintelui Federatiei Ruse in Districtul Federal pentru Caucazul de Nord, care va cumula in acelasi timp si atributiile de vicepremier in Guvernul Putin. In aceasta functie a fost numit Alexandr Hloponin, fost guvernator al regiunii Krasnoyarsk. Districtul Federal pentru Caucazul de Nord va cuprinde cateva republici, care intra in componenta Federatiei Ruse: Ingusetia, Kabardino-Balkaria, Karaceav-Cerkesk, Osetia de Nord-Alania, Cecenia si regiunea Stravropol. Centrul acestui District Federal va fi localizat in orasul Piatigorsk. (Vzglyad.ru, Actualcomment.ru, The Moscow Times, RIA Novosti, Infox.ru ) Foto: RIA Novosti
Pe data de 19 ianuarie 2010, presedintele rus, Dmitrii Medvedev, a efectuat cateva mutatii politice importante in Caucazul de Nord, transformand aceasta regiune si oferindu-i statut de District Federal. Miscarea aceasta este egala cu punerea in aplicare a unei noi strategii pentru Caucaz, sustin expertii rusi. Totusi, ea poate fi tratata in mai multe feluri.
Caucazul de Nord este o regiune care aduce multe batai de cap Kremlinului, iar problemele nu au doar un caracter militar. Nivelul de dezvoltare social-economica a regiunii ramane cu mult in urma regiunii alaturate, cea a Krasnoyarkului, de exemplu, in care se investesc resurse financiare foarte mari. Ce a lipsit Caucazului de Nord pentru a avea acelasi ritm de progres? Liderul? Disponibilitatea resurselor financiare? Interesul de a solutiona problema din partea conducatorilor de la Kremlin?
Decizia luata de presedintele rus scoate din anonimat problema Caucazului de Nord. Dezvoltarea ei devine interes national pe axa sudica, dar si obiectiv cu caracter dublu : intern si extern. Mutatia produsa va atrage atentia decidentilor din regiune si nu numai asupra evolutiei ulterioare a Caucazului.
Solutia economica ca alternativa la separatism
Acum cateva luni, mai exact in vara anului 2009, presa rusa tragea alarma afirmand ca in Comunitatea Statelor Independente sunt posibile sa izbucneasca conflicte militare regionale. Printre actorii capabili sa declanseze asemenea procese se numara nu doar Georgia, dar si cateva republici care au statut de autonomie din Caucazul de Nord. In plus, au fost semnalate cateva atentate teroriste importante, dar care nu au fost prea mult mediatizate in presa occidentala. Liderii de la Kremlin, cu ajutorul alesilor locali, au reusit sa stabilizeze situatia. In schimb vizibilitate au primit atacurile teroriste si luptele interne din statele membre ale CSI situate in Asia Centrala, unde are loc trasformarea societatii civile si trecerea de la regimuri autoritare la democratice, inclusiv prin utilizarea fortei armate. Moscova incerca sa utilizeze aceste conflicte in argumentarea continuarii procesului de dotare al OTSC cu componenta militara.
Dmitrii Medvedev a pus un accent deosebit pe experienta in domeniul economic al lui A. Hloponin, acesta fiind un excelent om de afaceri in trecut. Astfel, presedintele rus propune de fapt o solutie economica la o problema politica. Putem, oare, afirma ca utilizeaza un precedent istoric european? Desigur, regiunile sunt incomparabile, dar ideea ar fi aceeasi. Proaspatul reprezentant plenipotentiar al presedintelui rus trebuie sa aduca investitii in Caucazul de Nord, astfel incat stabilitatea economica sa produca si liniste politica. Asta ar insemna ca anumiti lideri ai republicilor incluse in proiect sa isi coordoneze actiunile direct cu Kremlinul. Orgoliul lui Kadirov, de exemplu, stilul lui, oarecum, independent de a lua decizii in Groznai va fi afectat. Si acesta este doar un exemplu, iar actori inclusi in Districtul Federal nou creat sunt sapte.
De ce, totusi, exista ezitari la Moscova?
Stim cu toti ca fostul presedinte al Federatiei Ruse si actualul Premier, Vladimir Putin, a fost liderul de la Kremlin, care s-a impus prin masuri radicale de lichidare a oponentilor politici care proveneau din mediul de afaceri. Oligarhii in frunte cu Berezovskii i-au oferit tronul, si tot ei au fost cei impusi sa se retraga undeva departe, in afara tarii de origine, cu o simpla conditie: cea de a-si lasa afacerile in mainile noilor guvernanti, majoritatea cu origini KGB-iste. Putin s-a inconjurat de persoane care au trecut prin filtrul serviciilor secrete, pentru ca acestia erau cei care cunosteau cum functioneaza sistemul, dar si cerintele impuse de cel aflat in fruntea sistemului.
Opiniile politicienilor si ale expertilor de la Moscova sunt impartite. Ezitarile pe care le-a adunat candidatura lui Hloponin sunt argumentate si de riscul pe care si-l asuma actualul presedinte in exercitiu, prin crearea unui post atat de important cu raspundere dubla: in fata presedintelui si premierului. Putin, prin actiunile sale din timpul mandatului de presedinte a concentrat puterea in mainile institutiei presedintelui statului, a oferit mijloace, dar mai ales instrumente juridice, urmasului sau. De mentionat este si faptul ca anume evenimentele care au avut loc in Caucazul de Nord, la inceputul ascensiunii sale politice l-au ajutat pe acesta sa obtina credibilitatea atat de necesara in timpul alegerilor prezidentiale.
Pana la urmatoarele alegeri prezidentiale din Federatia Rusa mai este mult. Cu toate acestea, Medvedev nu da semne ca nu ar fi tentat de un al doilea mandat. Si daca nu face acest lucru, inseamna ca isi pregateste terenul. Caucazul de Nord, mai exact Cecenia si conflictul militar din aceasta republica a jucat rolul asului din maneca al lui Putin. De ce nu ar putea avea acelasi rol si pentru Medvedev?
Ghimpe economic in coasta de origine KGB-ista a Premierului
Putin nu iubeste oamenii de afaceri. Medvedev este la curent cu acest lucru, dar nu ezita sa il impuna pe primul sa lucreze cu reprezentantii acestora. Ipotetic, putem sa presupunem ca Dmitrii Medvedev mai are timp sa-si intreaca profesorul, dar polotologii rusi amplifica importanta deciziei luate de primul, atentionand ca o ascensiune rapida il poate motiva pe Hloponin sa-si intreaca ambii conducatori. Daca acesta va reusi sa transforme Caucazul de Nord in acelasi mod ca si Krasnoyarskul, lucru putin probabil si din cauza specificului identitar al regiunii, atunci el va fi tentat sa-si provoace angajatorii. Acest lucru este putin probabil sa se intample si din cauza varstei politice fragede a noului reprezentant plenipotentiar al Districtului Federal pentru Caucazul de Nord, ceea ce inseamna ca analistii politici rusi nu au de ce sa isi faca prea multe griji in privinta lui, cel putin pentru o perioada scurta de timp. Hloponin pare sa fie destul de matur ca sa nu isi asume un risc atat de mare atat de devreme.
Liderii de la Kremlin fac ping-pong cu functii si regiuni. Este acesta un moft sau o necesitate pentru cei doi jucatori, dar pentru Caucazul de Nord?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu